Revoluția din decembrie 1989 și tranziția postcomunistă

Revoluția română a început la Timișoara, la 16 decembrie 1989, când enoriașii au încercat să-l apere pe pastorul reformat László Tőkés, amenințat cu evacuarea. Protestul s-a transformat într-o manifestație împotriva regimului. În zilele de 17–20 decembrie, armata și Securitatea au deschis focul asupra demonstranților, fiind uciși zeci de oameni. La 20 decembrie, Timișoara a fost declarată „primul oraș liber de comunism”. În acea zi, Ceaușescu, întors dintr-o vizită în Iran, a ținut un discurs televizat în care a condamnat revolta ca fiind opera „huliganilor”.

La 21 decembrie, în fața sediului Comitetului Central, la București, Ceaușescu a încercat să țină un miting de susținere, dar mulțimea l-a huiduit, iar transmisia în direct s-a întrerupt. Seara, în centrul orașului, la Piața Universității, au avut loc represiuni sângeroase. În dimineața de 22 decembrie, mii de oameni s-au adunat în fața sediului partidului, iar Ceaușescu a fugit cu elicopterul de pe acoperiș. Televiziunea Română Liberă a transmis în direct evenimentele, iar Ion Iliescu, Petre Roman și alții au anunțat formarea Frontului Salvării Naționale, care a preluat puterea.

Ceaușescu și soția lui au fost arestați la Târgoviște, judecați de un tribunal militar extraordinar și executați la 25 decembrie 1989. În zilele următoare, confuzia și tragedia au continuat, cu focuri de armă, victime civile și militare, inclusiv în Sibiu, Cluj, Brașov și București. Numărul total al morților a fost de aproximativ 1.100–1.200, dintre care cei mai mulți după 22 decembrie. Evenimentele rămân și azi subiect de dezbatere istorică și judiciară, iar adevărul despre „teroriști” și despre manipulările din acele zile a fost greu de stabilit.

Începutul anilor 1990 a fost dificil. Alegerile din 20 mai 1990 au fost câștigate de Ion Iliescu și FSN. Manifestațiile din Piața Universității (aprilie–iunie 1990) au fost reprimate de mineri aduși în București, în așa-numita „mineriadă” din 13–15 iunie 1990. În 1991, a fost adoptată Constituția României (aprobată prin referendum la 8 decembrie), care a instituit un regim semi-prezidențial, pluralism politic și drepturile omului. A început tranziția spre economia de piață, cu privatizări, reforma proprietății și restituirea terenurilor, dar și cu șomaj, inflație și scăderea nivelului de trai.

Anul 1996 a fost momentul primei alternanțe democratice la putere, odată cu victoria lui Emil Constantinescu, susținut de Convenția Democrată. Guvernul a început reforme dificile, iar în 1996 și 1997 România a semnat tratate de bază cu Ungaria și Ucraina, esențiale pentru securitatea regională. Anii 1997–2000 au adus criza economică și dezamăgiri. În 2000, Ion Iliescu a revenit la putere. În această perioadă a început procesul de recunoaștere a drepturilor minorităților, de întărire a statului de drept și de pregătire a României pentru integrarea în structurile euro-atlantice.